[ad_1]
Abordarea pacienţilor cu autism în cabinetul stomatologic
Realizarea manoperelor dentare la pacienţii care suferă de autism cere o adaptare din partea medicului stomatolog pentru că fiecare caz este diferit necesitând o abordare aparte.
Majoritatea pacienţilor care suferă de o formă minoră sau medie de autism pot să fie trataţi cu succes într-un cabinet medical convenţional, obişnuit.
Autismul reprezintă o însumare de tulburări comportamentale de grade de severitate variabile care se manifestă în primii ani de viaţă.
Clinic, se poate caracteriza prin trei parametri :
- Probleme de comunicare verbală şi nonverbală
- Stereotipii în comportament
- Deficienţe în interacţiunile cu celelalte persoane
Manifestările autismului variază de la un pacient la celălalt astfel că putem întâlni exemple de tulburări precum rutine obsesive, mişcări necoordonate şi imprevizibile sau de automutilare. Acestea din urmă se pot răsfrânge şi asupra sănătăţii cavităţii orale.
Comunicarea cu micul pacient se va realiza mai ales cu ajutorul imaginilor, pentru a putea transmite mesajul cât mai clar şi pentru a reuşi să-i captăm atenţia. Doar jumătate dintre pacienţi au capacitatea de a înţelege mesajele verbale ale medicului. Părinţii trebuie să continue acasă educaţia şi strategiile pe care medicul le adoptă în cabinetul stomatologic pentru a stimula pacientul să îşi realizeze singur igienizarea.
Patologii şi anomalii:
- Erupţia dentară – poate să fie întârziată. Dinţii, în mod normal, au o ordine fiziologică de erupţie care, la aceşti pacienţi, poate să fie sever perturbată. Astfel, dinţii pot să erupă în orice ordine, generând pe mai departe înghesuiri dentare sau rotaţii, date de lipsa spaţiului pe arcade.
- Obiceiuri vicioase – dintre acestea, menţionăm în primul rând bruxismul, care înseamnă scrâşnirea, frecarea unităţilor dentare între ele, cu afectarea stratului de smalţ dar şi cu generarea de patologii la nivelul articulaţiei temporo-mandibulare.
Retenţia alimentară este de asemenea frecventă, datorată în primul rând malpoziţionării dentare. Asociată cu un nivel scăzut al igienei, retenţia alimentară este un factor care duce la creşterea plăcii bacteriene ce aderă de dinţi şi astfel la un risc carios augmentat.
Respiraţia orală este des întâlnită la pacienţii suferind de autism, obicei vicios care duce la uscarea mucoaselor bucale. Prin scăderea nivelului de salivă de la nivel oral, scade şi capacitatea acesteia de a spăla suprafeţele dentare şi riscul carios creşte considerabil. Mucoasele uscate pot să ducă de asemenea la leziuni la nivelul acestora, care, netratate, se pot suprainfecta.
De asemenea, muşcarea mucoaselor, mai ales a celei jugale poate să genereze atât disconfort dar şi patologii infecţioase, în acest sens existând gutiere speciale care împiedică acest obicei.
- Malolcuzii – sunt frecvente la pacienţii care prezintă tulburări de locomoţie. Sunt secundare patologiilor de erupţie dentară sau anomaliilor musculare. Malocluziile pot constitui impedimente atât în timpul exercitării funcţiilor fiziologice precum masticaţia, deglutiţia şi fonaţia dar, mai grav, pot să genereze patologii parodontale sau chiar dureri la nivelul articulaţiei temporo-mandibulare.
Datorită acestor complicaţii şi situaţilor aparte ce se întâlnesc în cazul pacienţilor ce suferă de autism, tratamentul este unul complex, în care iniţial trebuie să se stabilească o relaţie bazată pe încredere cu micul pacient, ca mai apoi să fie îndrumat înspre o igienă orală cât mai bine efectuată.
[ad_2]
Source link
