Chimioterapia şi efectele asupra cavităţii orale


Chimioterapia şi efectele asupra cavităţii orale

Patologiile întâlnite în ziua de azi sunt tot mai variate, mai frecvente, depistarea acestora întâmpină în anumite situaţii probleme iar tratamentele vindecă, pe de o parte dar aduc prejudicii la nivelul altor organe şi sisteme.

Carcinoamele cu punct de plecare sau extinse în regiunea orală sunt frecvent întâlnice şi, în funcţie de segmentele afectate, pot să aibă prognostic mai blând sau mai dur.

Dezavantajul principal al tumorilor dezvoltate la nivelul cavităţii orale este că pot fi greu de depistat, mai ales pentru cele localizate posterior.

Dacă nu dor, dacă nu jenează în timpul masticaţiei, dacă nu produc sângerări importante şi dacă nu prezintă zone ulcerate care să alarmeze pacientul, acestea pot fi uşor trecut cu vederea.

De cele mai multe ori, tumorile de la nivelul cavităţii orale se tratează prin excizie cu margini libere de siguranţă, urmate sau nu de chimioterapie, în funcţie de indicaţiile chirurgului.

Efectele chimioterapiei

Efectele chimioterapiei la nivelul cavităţii orale sunt variate şi pot să fie forme simple sau, dimpotrivă, forme complicate, care să împiedice pacientul să ducă o viaţă normală. Dintre cele mai întâlnite efecte ale chimioterapiei sunt următoarele :

  • Xerostomia şi hiposialia – chimioterapia afectează fluxul de salivă astfel că la nivel oral se vor resimţi din plin efectele acesteia. Uscăciunea mucoaselor, secreţia scăzută de salivă şi senzaţia de gură uscată sunt câteva din simptomele pe care le pot relata pacienţii.
    De asemenea, dacă pacientul este purtător de lucrări protetice, acestea îşi vor pierde adaptarea şi vor produce chiar şi leziuni la nivelul crestelor edentate.
    In mod normal, prin pelicula de salivă se stabilizează protezele la nivelul câmpurilor edentate total.
    Scăderea cantităţii de salivă este destul de repede resimţită de către pacienţi.
    De asemenea, o cantitate redusă de salivă se poate traduce printr-o deglutiţie deficitară şi dureroasă. bolul alimentar insuficient insalivat nu alunecă lin la nivelul structurilor inferioare ale tractului digestiv. Xerostomia poate să fie factorul declanşator al cariilor dentare.
  • Infecţiile – chimioterapia scade considerabil imuntatea, adică puterea şi capacitatea de apărare a organismului în faţa bacteriilor. In mod normal, flora cavităţii orale conţine bacterii care, dacă sunt menţinute la un anumit nivel redus, nu produc daune. Însă, bacteriemia, adică creşterea gradientului bacterian, alături de scăderea imunităţii duc la apariţia infecţiilor orale. Pe fondul unor leziuni preexistente, contaminarea bacteriană produce ulceraţii care pot să devnă şi purulente iar tratamentul acestora să fie greu de instaurat.
  • Mucozita – reprezintă inflamaţia mucoaselor orale, complicaţie care apare în majoritatea cazurilor de pacienţi chimiotrataţi. Se manifestă prin apariţia de edeme, ulceraţii şi eritem şi poate fi destul de bine controlată printr-un protocol riguros de igienă.
  • Osteonecroza – este caracterizată prin dureri continue, progresive ca intensitate, a cavităţii orale şi apare în cazul pacienţilor ce prezintă metastaze osoase care sunt de regulă tratate cu bifosfonaţi.
    Osul va prezenta o consistenţă scăzută, este moale, friabil, pot să apară fracturi spontane, declanşate uneori chiar de strănut sau căscat. De asemenea, în cazul efectuării de extracţii dentare, osul va rămâne denudat iar vindecarea va fi incompletă.

Fiecare din aceste afecţiuni poate fi ameliorată, dacă nu tratată. De aceea, sfatul medicului stomatolog este de ajutor în aceste situaţii.

Let’s block ads! (Why?)



Source link

Oct 3, 2018 | Posted by in Articles | 0 comments
Premium Wordpress Themes by UFO Themes