[ad_1]
Mucozita şi periimplatita
Protetica dentară vine cu soluţii variate în ceea ce priveşte reabilitarea zâmbetului pacientului.
Implanturile dentare au devenit o practică obişnuită în cabinetele stomatologică, pe care şi-o permit tot mai mulţi pacienţi.
Desigur, există şi alte modalităţi de protezare a breşelor edentate precum punţile dentare sau chiar protezele totale în cazul în care pe arcadă nu mai există dinţi. Insă, cea mai bună metodă, prin care se conservă osul alveolar rămâne aplicarea de implanturi dentare.
Rata de reuşită a implantelor dentare este ridicată, de peste 95%.
În puţine cazuri, sub 5%, apar diverse procese inflamatorii, precum mucozita sau periimplantita care, dacă nu sunt tratate în stadii incipiente, pot să ducă la pierderea implanturilor.
Caracteristici
Mucozita este stadiul incipient al periimplantitei. Dintre caracteristicile acesteia, menţionăm:
- Este o leziune inflamatorie care poate să fie cauzată uneori de boli infecţioase, deficite imunitare sau unele medicamente.
Chimioterapia şi radioterapia pot să producă de asemenea mucozită la nivel oral. - Prevenirea mucozitei, sau mai degrabă reducerea severităţii acesteia se face prin respectarea unor protocoale stricte de îngrijire orală. Acestea sunt explicate pacientului de către medicul stomatolog care trebuie de asemenea să verifice dacă se şi respectă.
Această verificare se poate realiza prin prezentarea pacientului la controale regulate la cabinetul dentar. - Tratamentul mucozitei, mai ales a celei produse în urma unor afecţiuni chimio şi radiotratate, se poate realiza, recent, prin aplicarea unui spray bazat pe gluconat de zinc şi taurină.
Acest spray are rolul de a vindeca leziunile orale şi de a ameliora durerile consecutive.
Periimplatita reprezintă o mucozită ce se transmite spre straturile profunde şi apare rar în urma aplicării implanturilor dentare.
Inflamaţia uşoară, survenită aplicării implanturlor, este mucozita şi se tratează prin metode locale, neinvazive, fără consecinţe asupra duratei de viată a implantului.
Insă, inflamaţia profundă a tesuturilor, se însoţeşte de cele mai multe ori de pierdere osoasă.
In acest caz, vorbim despre periimplantită şi este principala cauză a pierderii implaturilor dentare.
Cauze
Dintre factorii de risc ai periimplantitei, menţionăm :
- Radioterapia şi chimioterapia – sunt cei mai importanţi factori de risc. Mucozita se poate transforma destul de frecvent în periimplantită, mai ales la pacienţii aflaţi sub tratamentele menţionate anterior.
- Igiena orală deficitară – medicul stomatolog indică mijloacele principale şi secundare de igienizare, pentru ca pacienţii să fie feriţi de apariţia complicaţiilor.
Prin respectarea protocoalelor de igienizare, riscul de apariţie a complicaţiilor este minim.
Insă, o cantitate considerabilă de placă bacteriană va duce la apariţia periimplantitei, atât la pacienţii sănătoşi cât şi la cei aflaţi sub alte tratamente ce scad imunitatea. - Fumatul – în mod normal, pacienţii fumători nu sunt eligibili în vederea aplicării de implanturi dentare.
Cu atât mai mult, dacă implanturile dentare se aplică şi pacientul continuă să fumeze, nerespectând indicaţiile medicului, riscul de eşec creşte considerabil.
Mucozita şi periimplantita sunt asiptomatice în fazele iniţiale fiind descoperite în cursul controalelor de rutină.
Mai târziu, apar modificări de culoare a gingiei, sângerări, pungi de puroi şi mobilitatea implantului dentar, care poate să ducă destul de des la pierderea acestuia.
[ad_2]
Source link
