[ad_1]
Incrustațiile dentare
Fiecare din aceşti factori care produc distrucţia smalţului şi mai apoi a dentinei au predilecţie pentru anumite suprafeţe iar opţiunile de tratament sunt individualizate în funcţie de cazul clinic.
Una din variantele de tratament ale pierderilor de substanţă ce afectează suprafeţele ocluzale poate fi realizată prin intermediul inlayurilor.
Acestea sunt restaurări indirecte (microproteze) care redau reliefurile negative, adică şanturile prezente pe suprafeţele dentare.
In conceperea acestora, prin metoda indirectă, este necesară implicarea laboratourului de tehnică dentară.
Nu este un tratament care să se extindă de-a lungul multor şedinţe, de obicei fiind necesare două.
După îndepărtarea cariilor şi pregatirea cavităţii rezultate, cu ajutorul unei amprente trimisă către tehnician, acesta reface detaliile ocluzale şi retrimite piesa rezultată către medicul stomatolog, ce o va cola cu adezivi.
Avantaje
Înlocuirea obturaţiilor clasice, din compozit sau amalgam, cu incrustatii sunt următoarele:
- Refacerea corectă a şanţurilor şi fosetelor de pe suprafaţa ocluzală
- Adaptarea la marginile cavităţii este superioară deoarece aceasta se realizează etanş, datorită microprotezei.
- Rezistența este crescută. Fiind o piesă protetică, aceasta rezilstă mai bine la stressul ocluzal.
Din seria dezavantajelor acestei tehnici, putem menţiona necesitatea de a merge la cabinetul dentar de cel puţin două ori, o dată pentru prepararea cavităţii şi a doua oară pentru colajul piesei protetice trimisă de tehnician. Preţul de cost de asemenea este uşor mai crescut faţă de o obturaţie ce se realizează într-o şedinţă, direct de către medicul stomatolog.
În funcție de materialul din care sunt realizate, inlayurile pot să fie metalice sau fizionomice.
Cele metalice sunt foarte puţin utilizate la ora actuală deoarece tendiţa pacienţilor se îndreaptă către obţinerea unor rezultate estetice, de o culoare asemănătoare cu cea a dintelui natural.
Cu toate că metalul este inestetic, acesta este mult mai rezistent decât un inlay fabricat fabricat integral din materiale fizionomice.
Dintre materialele fizionomice, pentru incrustatii se folosesc cele ceramice sau cele din zirconiu.
Indicaţiile incrustatiilor sunt următoarele :
Reconstituirea dinților afectați de carii din punct de vedere al morfologiei dar şi a funcţiei
- Elemente de sprijin pentru punţile de întindere redusă
- Imobilizarea dinților parodontotici. Inlayruile pot să solidarizeze între ei dinţii ce prezintă mobilitate. Astfel, se asigură menţinerea acestora pe arcadă timp mai îndelungat.
- Refacerea ocluziei, pacientul reuşind să îşi utilizeze din nou dintele în masticaţie.
Pe lânga indicaţiile inlayurilor, există o serie de situaţii când se preferă înlocuirea acestei variante de tratament cu alta şi aici vorbim despre momentele în care nu se poate asigura longevitatea inlayruilor.
- Predispoziție marcată la carii: pacienţii cu flux scăzut de salivă sau cu o alimentaţie ce favorizează apariţia cariilor nu sunt candidaţii ideali pentru acest tip de restaurare.
- Igienă bucală deficitară
- Pacienți cu bruxism: bruxismul reprezintă scrâşnirea, mişcarea deosebit de puternică de frecare a dinţilor între ei, ce poate descimenta microproteza.
- Dinți cu patologie parodontală: pentru formele de boală parodontală în care mobilitatea dinţilor este redusă, se poate institui tratament prin inlay pentru solidarizare. Dacă, totuşi, dinţii au un grad de mobilitate ridicat, tratamentul prin inlay nu mai este o soluţie, nefiind eficient.
- Pacienți tineri sub 18 ani: fiind o piesă protetică, pentru prepararea cavităţii pentru inlay se sacrifică mai multă substanţă dentară decât pentru o obturaţie prin metoda directă. Tinerii au camera pulpară mai mare decât adulţii iar prin explorarea ţesuturilor se poate ajunge mai uşor la sensibilitate sau chiar la deschiderea camerei în cazul tinerilor.
[ad_2]
Source link
