[ad_1]
Bruxism. Factori determinanți
Scrâșnirea dinților, apărută cel mai frecvent involuntar, fără ca persoana în cauză să realizeze, se numește bruxism. Acest obicei nociv poate să se manifeste atât ziua cât și noaptea.
Specialiștii averizează că acest obicei parafuncțional afectează milioane de oameni în întreaga lume. Fiind un obicei cronic, care persistă de mute ori toată viața în situația în care nu se instituie tratament, bruxismul poate să producă modificări ireversibile la nivelul articulației temporo-mandibulare, a dinților precum și la nivel muscular.
Bruxismul nocturn nu poate fi perceput de către pacient decât uneori dimineața, când trezirea se însoțește de cefalee. Pe de altă parte, bruxismul diurn se asociază cu anumite stări de stress, care provoacă tensionări ale mușchilor. Noaptea, pacientul își freacă dinții între ei, de cele mai multe ori, pe când ziua, mișcarea poate să fie înlocuită de o tensionare a mușchilor, cu încleștarea maxilarului.
Simptomele bruxismului sunt următoarele:
Contracții ritmice musculare
Cefalee diurnă
Musculatură tensionată, ce produce dureri la deschiderea gurii
Durere facială difuză, fiind greu de a identifica un anume loc
Dinți abrazați sau obturații fracturate
Persoanele ai căror parteneri suferă de bruxism pot să perceapă suntele specifice scrâjnetului dentar făcute de către aceștia pe parcursul nopții.
Pentru a stabili diagnosticul de bruxism, medicul dumneavoastră va începe prin a vă adresa diferite întrebări care să sugereze această parafuncţie.
Durerile de cap, faciale extinse, difuze, la care se exclude orice alt punct de plecare, limitarea dschiderii gurii, sunt semne care conduc spre acest diagnostic.
Pasul următor va fi examinarea cavităţii orale. Dinţii, în general, la pacienţii bruxomani, sunt abrazaţi uniform. Grosimea smalţului este scăzută şi dentina poate să transpară direct proporţional cu cantitatea de smalţ pierdut.
In stadii avansate, în momentul pierderii de cantităţi considerabile de ţesut dur, este posibil să apară sensibilitatea dinţilor, la cald şi rece. Prin refacerea morfologiei dinţilor se înlătură sensibilitatea dar nu şi bruxismul, obturaţiile fiind din nou distruse de către această parafuncţie.
Tratament
Tratamentul bruxismului depinde de cauza care îl declanșează.
Stressul- atunci când bruxismul este în strânsă corelație cu stressul, medicul dentist poate recomanda consilierea psihologică, pentru a găsi strategii menite să comabtă acest obicei nociv și să ajute la relaxarea pacientului.
De asemenea, medicamentele din clasa miorelaxantelor ajută la decontractarea musculară. Acestea reduc temporar spasmul muscular. Este însă o soluție provizorie, fiindcă dorința medicilor este de a înlătura cauza, nu de a reduce din intensitatea manifestărilor.
Starea arcadelor dentare – contacte premature, interferențe date de alinierea deficitară dinților sau de obturați şi lucrări protetice incorect adaptate pot să constituie cauze ale declanşării bruxismului în cavitatea orală. Tebuie reevaluată starea arcadelor dentare și modificate rapoartele de ocluzie prin tratament conservator odontal sau ortodontic.
Afectarea musculară – dacă aceste probleme nu se pot rezolva pe cale medicamentoasă sau terapii conservative, medicul poate recomanda injectarea de toxină botulinică la nivel muscular pentru a contracara bruxismul.
Medicamente – medicamentele antidepresive pot să genereze bruxism. Această problemă trebuie discutată cu medicul care a prescris tratamentul, în vederea înlocuirii acestuia cu altul cu efecte ecundare minime.
Bruxismul este o parafuncţie întâlnită tot mai des în rândul pacienţilor. Diagnosticată precoce, efectele secundare sunt reduse la minimum şi calitatea vieţii pacientului este net îmbunătăţită.
[ad_2]
Source link
