[ad_1]
Modificări ale valorilor glucozei: hipoglicemia şi hiperglicemia
Afecţiunile generale ale pacienţilor dictează conduita terapeutică. Patologiile trebuie menţionate în cursul anamnezei, al dialogului cu medicul, iar evoluţia acestora precum şi medicaţia trebuie precizate.
Rata succesului unui tratament stomatologic creşte în momentul în care se are în vedere şi starea de sănătate generală.
Dintre patologiile frecvent întâlnite în cabinetul stomatologic amintim modificările valorilor glicemiei.
Nivelul scăzut de zaharuri din sânge este cunoscut sub numele de hipoglicemie, pe când valori crescute ale acestora poartă numele de hiperglicemie.
Aceste două modificări ale concentraţiei de zaharuri nu sunt boli, ci abateri de la normal, determinate de o serie de factori.
Hipoglicemia
Se instalează atunci când în organism nu este prezentă o concentraţie optimă de glucide. Poate să fie generată de unul din următorii factori :
- Administrare de insulină în cantităţi prea mari – pacienţii cu diabet zaharat sunt insulinodependenţi. Diabetul este o boală endocrină generată de imposibilitatea pancreasului de a secreta insulina, un hormon care reglează nivelul de glucoză din sânge. Dacă se administrează o cantitate exagerată de insulină, rezultatul nu este echilibrarea glucozei din sânge ci hipoglicemia.
- Aport insuficient de glucoză – dieta săracă în glucide generează hipoglicemia, în special în momentul în care pacienţii trec prin perioade stressante sau depun efort fizic crescut.
Pacientul hipoglicemic are senzaţia puternică de foame, prezintă transpiraţii reci, tensiunea scăzută şi ameţeli.
Reflexele sunt diminuate iar la ridicarea de pe scaunul stomatologic se poate dezechilibra.
Hipoglicemia se corectează prin administrarea de glucoză, pe cale orală sau în soluţie perfuzabilă.
Hiperglicemia
Reprezintă creşterea concentraţiei de glucoză în sânge. Poate fi cauzată de consumul excesiv de zaharuri sau de malfuncţionarea pancreasului.
Dacă hiperglicemia se asociază cu patologia pancreasului, atunci aceasta nu mai e o modificare tranzitorie a organismului ci o boală, numită diabet zaharat.
La nivelul cavităţii orale, modificările produce de diabet sunt următoarele :
- Gingivită – cantităţi crescute de glucoză din sânge produc inflamaţie gingivală. In corelaţie cu o igienă orală precară, gingivita evoluează spre parodontită, stadiu în care inflamaţia atinge şi osul alveolar, ducând la resorbţia acestuia. In timp, dinţii devin mobili şi există o posibilitate crescută de a-i pierde.
- Candidoză – reprezintă depunerea albă de la nivelul mucoaselor orale, ce se îndepărtează uşor, cauzată de fungi.
- Xerostomie – reprezintă uscarea mucoaselor din cauza scăderii fluxului salivar. Xerostomia îngreunează funcţiile aparatului dentomaxilar precum fonaţia sau masticaţia dar şi autocurăţirea. Aceasta din urmă creşte riscul de apariţie al cariilor.
- Vindecare întârziată a plăgilor – hiperglicemia produce ulceraţii la nivel gingival dar, pe deasupra, acestea au o rată de vindecare mult încetinită, crescând astfel riscul de suprainfectare.
De aceea, pacienţii ce suferă de diabet zaharat trebuie să ştie că după efectuarea de manopere sângerânde cum ar fi extracţia, tratamentul endodontic sau chirurgia părţilor moi se impune administrarea de antibiotic, pentru a preveni suprainfectarea plăgilor rezultate.
De asemenea, în cazul purtătorilor de proteze totale sau parţiale acrilice, în care componenta acrilică se întinde la nivelul suprafeţelor moi, există riscul de a dezvolta candidoze repetate.
De aceea, igienizarea cavităţii orale trebuie să se efectueze riguros şi conform indicaţiilor medicului stomatolog.
[ad_2]
Source link
