[ad_1]
Inflamaţia ţesuturilor moi orale şi periorale
Alături de sângerările gingivale, traumatisme, mobilitatea dentară şi descimentarea lucrărilor protetice, inflamaţia ţesuturilor moi orale şi periorale constituie o urgenţă în cabinetul stomatologic.
Inflamaţia este de cele mai multe ori rezultatul exteriorizării unor procese periapicale, de la nivelul rădăcinilor dentare, spre spaţiile moi.
In evoluţia sa, un proces periapical, prin extindere, deformează tăblia osoasă, mai ales în cazul zonelor unde osul este mai spongios, mai puţin rezistent. Mai apoi, procesul se cantonează la nivelul mucoaselor orale sau chiar la nivel tegumentar.
Simptome ce însoţesc procesele inflamatorii:
- Durerea – procesele inflamatorii însumează trei stadii. In primul dintre acestea, cel osos, durerile se accentuează pentru ca în cea de-a doua fază, şi anume cea periostală, durerile să aibă o intensitate maximă. Pe de altă parte, în al treilea stadiu, adică cel de exteriorizare la nivelul părţilor moi, deşi inflamaţia este mult mai vizibilă, durerea poate să se reducă spectaculor şi chiar să dispară.
- Congestia şi tumefacţia tegumentelor – mucoasele din dreptul proceselor inflamatorii devin roşii, tumefiate şi vor prezenta un contur circumscris. De asemenea, tegumentele acoperitoare devin întinse, netede iar la compresie, sunt depresibile şi dobândesc o culoare mai albă.
- Fistule – Dacă procesele reprezintă o reacutizare a unei inflamaţii parodontale cronice, pot să fie prezente fistulele, cel mai adesea la nivelul gingiei din dreptul mucoasei vestibulare vecine procesului patologic. Acestea au rolul de a facilita drenarea colecţiei purulente existente.
- Alterarea stării generale de sănatate – cel mai adesea, procesele patologice de la nivelul ţesuturilor moi alterează starea de sănătate. Manifestările includ febra (nu mai mult de 38 grade Celsius de obicei), lipsa poftei de mâncare, apatia şi astenia.
O manifestare severă a infecţiei spaţiilor peridentare exteriorizate la nivel tegumentar este reprezentată de celulită, o entitate ce reprezintă, prin gravitatea complicaţiilor, o urgenţă medicală.
Celulita reprezintă inflamaţia localizată a pielii caracterizată de o durere constantă.
Cel mai frecvent, dacă inflamaţia este extinsă în zona mandibulară tegumentară, pacientul nu mai poate să deschidă gura în limitele normale, uneori chiar deloc. Pielea este mai caldă, dură la palpare şi înroşită.
Pacienţii care prezintă celulita ca o complicaţie a patologiilor dentare au de cele mai multe ori o stare de sănătate alterată, pe fondul unor boli cu afectare generală.
La pacienţii care prezintă frisoane şi alterarea severă a stării de sănatate se impune şi efectuarea analizelor de sânge, pentru a depista substratul bolii.
De cele mai multe ori, prin palpare se pot decela şi ganglionii măriţi în volum, duri şi dureroşi.
Mijloacele de apărare ale organismului nu reuşesc să facă faţă bacteriemiei existente şi astfel, se impune, de urgenţă, tratamentul medicamentos antibiotic.
La pacienţii la care se cunosc bolile generale subiacente, precum cei cu diabet, dependenţă de alcool sau cei care urmează tratamente cu imunosupresoare, se recomandă ca antibioticul să fie administrat într-o unitate spitalicească, pe cale venoasă.
Tratamentul ce va fi administrat la început va fi cu spectru larg, urmând ca după identificarea patogenilor din focarul infecţios, antibioticele să fie înlocuite cu cele ce acţionează specific.
[ad_2]
Source link