[ad_1]
Tratamentele endodontice sub control microscopic
Tratamentele endodontice se efectuează în momentul în care există o soluţie de continuitate între pulpa dentară şi cavitatea orală.
Cel mai adesea, în urma evoluţiei proceselor carioase netratate, se produce infiltrarea bacteriană a camerei pulpare.
In momentul în care procesul carios se apropie de camera pulpară, apare şi durerea.
Dacă încă nu se intervine asupra dintelui afectat, atunci procesul infecţios poate să evolueze şi să duca treptat la mortificarea pulpei.
Alte cauze care pot să ducă la necrozarea dintelui sunt :
Fracturile dentare – în urma traumatismelor, mai ales în rândul copiilor şi cu precădere în regiunea anterioară, se poate produce necrozarea dintelui. In acest caz, dintele poate fi salvat prin aplicarea unei obturaţii, dacă dimensiunea fracturii este redusă iar interesarea camerei pulpare minimă.
Unele substanţe locale sau care ajung pe cale generală la nivelul vaselor terminale ce asigură nutriţia dinţilor pot să producă fenomene de ischemie. Acestea se concretizează printr-o tulburare a vascularizaţiei dentare. Prin lipsa aportului de substanţe nutritive prin sânge, dintele poate să sufere necozare.
Pulpa dentară mortificată, necrozată se poate infecta, fenomen numit gangrenare. In aceste două situaţii, tratamentul de elecţie este reprezentat de extirparea nervului.
De-a lungul timpului, a exista o tendinţă în rândul medicilor de a optimiza tratamentele endodontice, de a creşte ratele de reuşită şi de a reduce complicaţiile.
Tratamentul endodontic constă în îndepărtarea pulpei dentare dar şi a ţesutului dentinar infectat de la nivelul rădăcinilor dentare.
Dinţii au un număr variabil de rădăcini dentare, între 1 şi 3, fiecare prezentând în majoritatea cazurilor un canal la nivelul căruia se află pulpa dentară. Conformaţia rădăcinilor este variată astfel că nu toate sunt drepte, astfel încât să se poată obţine un acces eficient şi rectiliniu în momentul extirpării pulpare. Unele rădăcini sunt curbate iar tratamentul endodontic se complică, necesitând intrumentar potrivi situaţiei clinice.
Microscopul operator a fost adaptat în ultimii ani asupra intervenţiilor şi în medicina dentară, cu predilecţie în endodonţie. Introducerea acestuia a dus la creşterea vitezei de lucru şi a eficienţei operatorii.
Microscopul prezintă unele caracteristici ce îl recomandă pentru tratamentele endodontice şi nu numai :
Magnificarea – imaginea asupra canalelor dentare poate să fie magnificată astfel încât medicul să observe în detaliu particularităţile acestora.
Aceasta se poate traduce într-o eficienţă mai mare de lucru, şedinţe mai scurte dar şi succes terapeutic crescut faţă de tehnica clasică, în care medicul nu avea o imagine clară, tridimensională a canalelor.
Lupele se folosesc pentru magnificare, fiind disponibile în diferite variante şi modele.
Iluminare a câmpului operator – microscopul oferă această posibilitate, de iluminare a regiunii asupra căreia se intervine, tot în scopul faciclitării muncii.
Proiectarea imaginii – medicul poate să proiecteze imaginea câmpului operator pe un ecran, astfel că îi va putea explica pacientului în timp real ceea se întâmplă, pentru mai bună întelegere şi comunicare.
Un ultim avantaj se referă la ergonomia oferită de microscop ce permite medicului să aibă o poziţie confortabilă. Toate acestea aduc un beneficiu calităţii vieţii medicului şi îi permite un control mai bun al instrumentelor.
[ad_2]
Source link