[ad_1]
Dinţii sensibili. Cauze.
Sensibilitatea dentară este unul din primele semne care sugerează mediculuistomatolog că există o perturbare ce afectează echilibrul cavităţii orale a pacientului.
Factorii interni, ai organismului dar mai ales cei externi, proveniţi din mediu, cu precădere din alimentaţie pot să iniţieze sau să accentueze sensibilitatea sau suferinţa dentară.
Sensibilitatea dentară apare în urma pierderii straturilor superficiale de smalţ sau a retracţiei gingivale în urmă căreia rădăcina dentară rămâne descoperită, având cauze variate şi inducând următoarele modificări :
Sensibilitatea se percepe la contactul cu alimente lichide sau dure, calde dar în special reci. Dacă este generalizată, sensibilitatea poate să fie cauza recesiunii gingivale asociată cu înaintarea în vârstă şi cu patologia parodontală.
In cazul în care sensibilitatea dentară se manifestă local, asupra unui dinte sau a unui grup restrâns de dinţi, aceasta este cauza unui dezechilibru ce interesează strict acele unităţi.
De asemenea, la contactul cu instrumente metalice, mai ales în timpul controlului stomatologic, durerea se poate accentua.
Pacientul evită să utilizeze în masticaţie dar le şi ocoleşte în timpul igienizării, pentru a nu accentua durerea, pe acele regiuni dentare sensibile, asftel existând uneori depozite de placă bacteriană şi tartru, factori de risc în apariţia cariilor dar şi a bolii parodontale.
In afară de recesiunea gingivală care este considerată ca un fenomen fiziologic la pacienţii în vârstă, pe seama atrofiei osoase, există şi alte cauze care pot să producă sensibilitate dentară. Dintre acestea, menţionăm :
Uzura dentară – poate să apară în principal ca urmare a unor tehnici de periaj greşite.
Dacă pacientul utilizează o fortă prea mare în timpul periajului dentar, unele dintre straturile cele mai superficiale ale smalţului se vor pierde în timp, ducând la subţierea acestora şi facilitarea transmiterii stimulilor la nivelul dentinei, prevăzută cu prelungiri nervoase.
Studiile au indicat că cei mai afectaţi dinţi de acest proces al uzurii sunt caninii şi premolarii pentru că pacientul insistă cu perajul asupra lor atât în momentul în care îşi igienizează dinţii anteriori dar şi atunci când îi igienizează pe cei laterali.
De asemenea, în cazul pacienţilor dreptaci, forţa depusă în timpul periajului este crescută la nivelul dinţilor de pe partea stângă, această regiune fiind mai uşor de abordat.
Bruxismul şi trauma ocluzală – bruxismul reprezintă scrâşnirea dinţilor între ei, de cele mai multe ori comportamentul având ca bază neurologică, în special stressul.
Trauma ocluzală apare ori de câte ori forţele rezultate în urma actului masticator nu se transmit în axul dinţilor ci rezultă componente orizontale, distructive pentru dinte.
In urma acestor procese, straturile de smalţ de la nivelul suprafeţelor ce alunecă una asupra celeilalte sau care concentrează o forţă crescută ocluzală se subţiază, rezultanta fiind sensibilitatea dentară.
Eroziunea dentară – reprezintă tipul de uzură dentară în care factorul declanşator este reprezentat de către alimentele şi mai ales lichidele acide. Băuturile carbogazoase, sucurile de fructe şi citricele, prin pH-ul acid pe care îl realizează la nivelul cavităţii orale, favorizează extragerea ionilor de calciu, cu subţierea straturilor de smalţ.
Saliva, prin constituenţii ei, este capabilă să reechilbreze pH-ul cavităţii orale, însă nu imediat, perioada de timp variind în funcţie de natura dar şi concentraţia substanţei acide.
[ad_2]
Source link
