[ad_1]
Glanda parotidă - afecţiuni
Glanda parotidă este localizată pe faţa internă a corpului mandibulei şi este una dintre cele trei glande principale responsabile de secreţia majorităţii salivei la nivelul cavităţii orale.
Saliva este lichidul format din mai mult de 99% din apă care se regăseşte în cavitatea bucală şi prezintă roluri importante în masticaţie, fonaţie şi înghiţirea alimentelor.
Cele trei glande principale care se ocupă de secreţia salivară sunt parotida, glanda submandibulară şi glanda sublinguală.
Structurile prin care saliva ajunge în cavitatea orală sunt reprezentate de tuburi de calibru redus, foarte fine, numite ducte salivare.
Dacă fluxul prin aceste ducte este redus sau blocat datorită unor depuneri anormale de materie anorganică sau a unor infecţii, secreţia salivară are de suferit.
Astfel, în cazul inflamaţiei ţesutului glandular, denumită sialadenită, fluxul salivar este redus iar bacteriile se pot înmulţi.
Factori detarminanți :
Apariţia sialadenitei poate să fie corelată cu următoarele afecţiuni, stări fiziologice sau obiceiuri :
- Calitatea igienei orale – în caz de igienă orală deficitară, bacteriile ce colonizează suprafeţele dure dentare dar şi mucoasele, pot să ajungă la nivelul glandelor, cu rol în producerea sialadenitelor sau în menţinerea lor.
- Sistemul imunitar slăbit – un organism a cărui rezistenţă a fost periclitată datorită unor boli generale nu mai poate face faţă unui flux bacterian crescut în acelaşi mod în care reuşeşte un organism sănătos.
- Vârsta – cel mai adesea, vârstele extreme, copiii şi bătrânii, sunt afectaţi, datorită sistemului imunitar insuficient dezvoltat sau slăbit.
- Carenţele alimentare – privarea organismului de principiile alimentare esenţiale unei dezvoltări armonioase se poate răsfrânge asupra stării de sănătate.
- Unele medicamente pot să ducă la apariţia sialadenitelor.
- Calculii salivari – se formează în urma depunerii şi cristalizării substanţelor care intră în compoziţia salivei, în special a calciului. Calculii salivari pot să apară în deshidratare sau în unele leziuni şi deficienţe ale organismului.
Altă formă de suferinţă la nivelul gladelor parotide este apariţia de tumori. Acestea pot să fie localizate în unul din cei doi lobi ai glandelor parotide şi pot să aibă forme variate.
Unele tumori pot să apară oriunde la nivelul gladelor salivare, acolo unde există ţesut glandular.
Altele, au predilecţie către anumite glande salivare. Mai mult din 75% dintre afecţiunile ţesutului glandular interesează glanda parotidă iar dintre acestea, mai mult de jumătate se regăsesc în lobul superficial.
O tumoră benignă are o creştere lentă, ce varianză între luni sau ani de zile. In evoluţie, cu toate că destinde structurile adiacente, tumora nu este însoţită de durere, nodulul astfel format este moale sau dur dar întotdeauna mobil pe planurile subiacente.
Modificările faciale apar în timp îndelungat, când tumora prezintă dimensiuni mult cresute. Chiar şi în această situaţie, durerea sau afectarea nervilor sunt absente.
Pe de altă parte, tumorile maligne prezintă o creştere rapidă, extensivă, în decurc de săptămâni sau luni. Nodulul, care este dureros, este ataşat de structurile subiacente, nu mai este mobil ca în cazul tumorilor benigne.
De asemenea, semnele de invazie şi de infiltrare sunt marcate de apariţia paraliziei de nerv facial. Pacienţii pot să prezinte şi ganglioni loco-regionali inflamaţi şi dureroşi.
Starea generală a pacienţilor este alterată în cazul tumorilor maligne.
[ad_2]
Source link
