[ad_1]
Mituri în stomatologie – partea II
Pacienţii sunt tentaţi să caute şi alte surse de informare atunci când vine vorba despre sănătatea lor orală.
Fie că aud la alte persoane informaţii despre tratamentele dentare efectuate, fie că se documentează de pe internet, este foarte important ca orice aspect să fie discutat cu medicul stomatolog.
Acesta va lămuri pacientul şi îi va spune dacă informaţia dobândită este adevărată sau nu. Sănătatea orală este un subiect sensibil pentru majoritatea pacienţilor, în special pentru aceia care ţin la a avea un aspect îngrijit şi sănătos.
De aceea, uneori, pacienţii tind să creadă în soluţii miraculoase sau în produse care să le amelioreze aspectul dinţilor. In realitate, multe dintre aceste soluţii au un scop pur comercial.
Alte surse de dezinformare pot să provină de la persoanele care au încercat variate tratamente, unele cu produse din propria casă. Adevărul despre tratamente, produsele indicate şi menţinerea rezultatelor îl are doar medicul stomatolog, de aceea orice nelămurire trebuie adresată acestuia, fără urme de reţinere.
Dintre chestiunile care îngrijorează sau alarmează pacienţii, le vom prezenta pe următoarele :
- Dacă un dinte care a prezentat o carie a fost tratat, atunci nu există riscul de formare a unei noi carii. FALS. Această afirmaţie nu este adevărată, deoarece un dinte a cărui smalţ a fost deja atacat de produşii bacterieni, prezintă o susceptibilitate de a fi atacat din nou. Chiar dacă obturaţia sau plomba a fost realizată corespunzător, dintele trebuie îngrijit foarte bine de acum înainte, pentru a-i menţine starea de sănătate.
In alte situaţii, se poate produce deteriorarea materialului de obturaţie. Nu există niciun material de restaurare care să înlocuiască perfect şi să posede proprietăţile smalţului dentar.
De aceea, în timp, marginile obturaţiilor pot să se coloreze sau pot chiar să permită microorganismelor să penetreze în profunzimea dintelui.
Alteori, obturaţia, mai ales dacă are o dimensiune crescută, poate să se fractureze sub forţele mari dezvoltate în timpul masticaţiei.
Nu există o perioadă definită pentru rezistenţa obturaţiilor, dat fiind faptul că sunt mulţi factori ce pot să le pericliteze. De aceea, prin controalele stomatologice regulate se poate inspecta calitatea obturaţiilor.
- Spălatul pe dinţi excesiv, mai mult de două ori pe zi, poate să distrugă smalţul. Această afirmaţie poate să fie adevărată în anumite contexte. Este unanim cunoscut şi acceptat faptul că periajul dinţilor utilizându-se forţe crescute poate să ducă la pierderi de smalţ de ordinul micronilor. Astfel, în smalţ se vor dezvolta fisuri, iar în timp uzura exagerată a ţesuturilor dure va duce la sensibilitate şi chiar fractură. De asemenea, periajul dinţilor cu substanţe abrazive poate să producă aceleaşi efecte de desprindere a prismelor smalţului de la nivelul suprafeţei dentare.
- Periajul dinţilor înlătură riscul de apariţie al cariilor. Această afirmaţie nu este întru totul adevărată, pentru că periuţa dentară ajută doar la curăţarea suprafeţelor expuse şi vizibile ale dinţilor. Însă, aproximativ 30% din smalţ se regăseşte interdentar, zonă unde periuţa de dinţi nu poate să pătrundă. De aceea, un periaj corect presupune folosirea mijloacelor adiţionale precum aţa dentară, pentru suprafeţele laterale, interdentare şi a apei de gură.
[ad_2]
Source link