[ad_1]
Complicaţiile edentaţiei totale
Edentaţia totală este situaţia clinică ce apare după ce de la nivelul arcadelor dentare s-au pierdut toţi dinţii.
Cauzele pierderii dinţilor pot să fie plurifactoriale iar vârsta la care se instalează edentaţia totală este de obicei înaintată dar nu sunt puţine situaţiile în care aceasta poate să apară şi la pacienţi de vârstă mijlocie.
La nivelul mucoaselor orale, a tegumentelor dar şi a oaselor apar modificări evidente în cazul unui pacient edentat.
Cauze
Cauzele pierderii dinţilor sunt numeroase dintre care cele mai frecvente sunt :
- Boala parodontală – este responsabilă în general de pierderea unui număr mare de dinţi.
Debutul bolii parodontale este întotdeauna marcat de prezenţa inflamaţiei gingivale, la rândul ei manifestată prin apariţia sângerărilor. Netratată, această gingivită evoluează şi va afecta ligamentele şi mai apoi osul alveolar, devenind o parodontită.
Boala parodontală poate să fie localizată la un număr redus de dinţi sau poate să fie generalizată, ultima situaţie fiind responsabilă de apariţia edentaţiei totale. - Cariile dentare – în cazul în care pacientul nu respectă un protocol strict de igienă şi nu este consecvent în aplicarea acestuia, apar cariile dentare.
De obicei, cariile apar cu predilecţie spre zonele interdentare sau acele zone care sunt ferite de acţiunea fluxului salivar.
Pentru ca pacientul să ajungă în situaţia de edentat total, ar trebui ca procesele carioase să fie extinse la totalitatea dinţilor.
De obicei, bolile generale sau acelea care sunt însoţite de defecte ale structurilor osoase sau ale smalţului pot să ducă la propagarea rapidă a cariilor la nivelul tuturor unităţilor dentare. - Traumatismele dentare – în majoritatea cazurilor, traumatismele dentare sunt responsabile de pierderea dinţilor într-o anumită regiune, îndeosebi cea anterioară, care este mai expusă în caz de impact.
De aceea, asocierea edentaţiei totale cu traumatismele este oarecum imposibilă.
Caracteristici
Pacientul edentat total prezintă unele dificultăţi, atât de ordin funcţional dar şi psihologic. Unele trăsături însă sunt caracteristice pentru starea de edentat total :
- Tulburările fizionomiei – etajul inferior al unui pacient care a pierdut toţi dinţii este mult subdimensionat iar buzele tind să fie aspirate în interiorul cavităţii orale.
De asemenea, şanţurile naturale ale regiunii periorale sunt accentuate, fiind prezent aşa-numitul aspect de bătrân. - Tulburări de fonaţie – în pronunţia anumitor consoane, limba se sprijină pe dinţi iar aerul care iese din cavitatea orală este controlat de căre dinţi şi buze.
Dacă unităţile dentare sunt pierdute, limba nu se poate adapta pentru a produce suntele iar acestea vor fi distorsionate, neclare sau şuierate. - Tulburări de masticaţie – dintii au rol primordial în triturarea alimentelor.
Fără existenţa acestora, alimentele sar peste prima etapă şi anume cea de mărunţire, de aceea, în timp, pot să apară tulburări gastrice. Gingiile nu sunt concepute pentru a suporta forţele masticatorii astfel încât acestea fie se keratinizează, fie se ulcerează prin traumatizare, ambele situaţii fiind neprielnice în situaţia în care pacientul doreşte protezare - Tulburările de ordin psihologic merită un loc aparte pentru că stigmatizează pacientul, ajungându-se chiar la stări depresive.
Toate aceste probleme pot să fie rezolvate prin prezentarea la medicul stomatolog.
Ideal este ca igiena orală să fie păstrată în parametri normali iar pacientul să se prezinte regulat la medicul stomatolog, pentru a preîntâmpina pierderea dintilor.
Dacă acest eveniment s-a produs deja, protezarea clasică sau pe implante este singura cale de a înlocui dinţii pierduţi.
[ad_2]
Source link
