[ad_1]
De ce apar fisurile dentare?
Dinţii sunt structuri ce îndeplinesc sau ajută la exercitarea a numeroase funcţii, reuşind să realizeze armonia dintre cavitatea orală şi întregul organism.
Smalţul dentar este deosebit de dur şi de rezistent la forţele care tind mereu să îl submineze.
Cauze
Dintre acestea, mecanismele care pot să acţioneze asupra smalţului şi să-i slăbească rezistenţa sunt:
- Alimentele şi lichidele consumate la temperaturi extreme – fie că este vorba de fierbinte sau foarte rece, lichidele şi alimentele ce sunt folosite la temperaturi extreme dăunează rezistenţei prismelor de smalţ.
- Forţele care nu sunt transmise în axul dinţilor – în timpul funcţionării, la nivelul cavităţii orale se dezvoltă forţe mari care sunt transmise mai departe, prin intermediul dinţilor, către structurile osoase. Ideal, transmiterea forţelor trebuie să se realizeze în axul dinţilor, de-a lungul acestora, pentru a nu se crea pârghii care să suprasolicite dintii şi să le modifice poziţia.
- Diverse patologii – fie că este vorba despre patologii locale, apărute în perioada de dezvoltare intrauterină care duc la modificări în cantitatea sau calitatea smalţului sau de patologii generale care însă au influenţe în sfera orală, acestea nu sunt de neglijat deoarece pot să genereze defecte de smalţ şi dentină.
Smalţul are o duritate mai mare decât a osului însă este şi expus mediului extern şi diverşilor factori care pot să îi submineze rezistenţa.
Uzura zilnică sau patologii precum bruxismul pot să genereze pierderi din stratul de smalţ, rezultatul fiind reducerea grosimii acestuia.
Fisurile dentare se pot produce datorită unor obiceiuri sau factori nocivi precum :
- Masticaţia constantă de alimente care prezintă o duritate crescută poate să ducă la microfisuri în structura smalţului, ce devin vizibile în timp.
- Bruxismul – cunoscut şi sub numele de scrâşnirea dinţilor, bruxismul poate să producă alterări în mai multe regiuni ale cavităţii orale şi chiar şi în articulaţia temporo-mandibulară.
Este o patologie complexă ce necesită o abordare complexă, pentru că afectările sunt multiple iar bruxismul în sine poate fi greu de conştientizat de către pacient şi uneori greu de tratat. - Traumatisme repetitive, minore, la nivelul dinţilor – lovirile de o intensitate redusă, însă constante ale dinţilor cu diverse obiecte sau chiar prin intermediul piercingului lingual, pot să ducă în timp la fisurarea smalţului.
- Schimbările bruşte de temperatură în interiorul cavităţii orale – alternarea rece-fierbinte dată de cafea şi gheaţă sau alimente similare duc la afectarea smalţului.
- Restaurări supradimensionate care se sprijină pe pereţi subţiri de smalţ.
- Dinţii care au avut efectuate tratamente endodontice în antecedente sunt mai friabili. Un dinte care îşi pierde vitalitatea este mai susceptibil la a fi afectat de către forţele puternice ce se exercită la nivelul cavităţii orale. Astfel, în funcţie de intensitatea forţelor generate, dintele se va fractura sau fisura.
Fisurile se pot întâlni oriunde la nivelul dinţilor, în special acolo unde stratul de smalţ este subţire iar factorii agresori concentraţi.
Fisurile, la fel ca fracturile dentare nu se vindecă de la sine de aceea este important ca pacientul să se prezinte cât mai repede la medicul stomatolog, pentru diagnostic şi tratament de specialitate.
[ad_2]
Source link
