[ad_1]
Sindromul algodisfuncţional
Patologia structurilor orale şi faciale este variată şi se poate manifesta diferit în funcţie de structurile interesate, gradul de afectare şi reactivitatea organismului.
Durerea în medicina dentară este de mai multe tipuri, aceasta variind în funcţie de structurile la nivelul cărora se propagă.
Astfel, se identifică următoarele tipuri de durere :
- Durerea pulpară – aceasta apare în momentul în care dintele este afectat de patologia carioasă, ce se propagă cu rapiditate spre structurile profunde ale dintelui, interesând sau apropiindu-se de camera pulpară.
Durerea în aceste cazuri este vie, lancinantă, pacientul putând de cele mai multe ori să identifice dintele cauzal şi funcţiile precum masticaţia sau deglutiţia se pot desfăşura cu dificultate. - Durerea provocată de iritarea mucoaselor orale – mucoasele au rol de a tapeta cavitatea orală şi sunt structuri fine, ce pot fi uşor iritate.
Fie că este vorba de leziuni mecanice, arsuri date de consumul de alimente şi lichide fierbinţi sau de cele chimice produse de prezenţa acizilor intraoral, durerea provocată este deranjantă pentru pacient.
De obicei, mucoasele se vindecă destul de repede din momentul în care este identificat şi eliminat factorul cauzal. - Durerea musculară – poate fi cea mai supărătoare pentru pacient, dat fiind caracterul ei continuu care cedează destul de greu la administrarea de antialgice.
Este greu de identificat cauza iar regiunea afectată este întinsă, uneori interesând jumătate din faţă sau chiar în totalitate.
Sindromul algodisfuncţional este o afecţiune întâlnită frecvent în rândul pacienţilor şi se referă la durerea ce intersează articulaţia temporo-mandibulară.
Este un sindrom pentru că durerea are un caracter complex, durerea poate să aibă mai multe cauze şi depistarea cu exactitate a factorilor cauzali poate fi un proces anevoios pentru medic.
Cauze
Dintre factorii care pot să determine apariţia sindromului algodisfuncţional, menţionăm :
- Schimbări la nivelul ocluziei – ocluzia reprezintă modalitatea în care dinţii superiori şi inferiori închid cavitatea orală în repaus sau în momentul masticaţiei.
Pentru a se realiza o ocluzie corectă şi funcţională este necesară prezenţa ideală a tuturor dinţilor pe arcadă.
De multe ori, dinţii posteriori pot să se piardă datorită proceselor carioase mai ales, astfel că ocluzia se modifică.
Aceste schimbări duc la schimbări la nivelul articulaţiei temporo-mandibulare şi la solicitări parafuncţionale.
In timp, aceste suprasolicitări duc la dureri articulare. - Obiceiuri vicioase – stressul sau alte stări de tensiuni pot să ducă la obiceiuri vicioase şi parafuncţii precum bruxismul sau roaderea unor instrumente de scris.
Toate acestea duc la modificări dentare care se concretizează în schimbări la nivelul articulaţiei temporo-mandibulare. - Suprasolicitarea muşchilor ridicători – dacă muşchii ridicători ai mandibulei sunt în permanenţă contractaţi şi nu se pot relaxa, atunci apare spasmul, generator de dureri puternice la nivelul hemifeţei.
Cel mai des, caracteristică pentru sindromul algodisfuncţional este durerea. Aceasta este constantă şi frecvent apare la nivelul urechii, în dreptul proiecţiei articulaţiei temporo-mandibulare.
Se poate asocia cu limitarea deschiderii gurii dar şi cu devierea mişcărilor mandibulei în timpul masticaţiei sau a vorbirii.
Tratamentul este unul individualizat, fiecare pacient răspunde diferit la terapie, fapt care face ca această patologie să fie complexă şi uneori dificil de tratat.
[ad_2]
Source link
