[ad_1]
Boala parodontală şi factorii de creştere
Boala parodontală este o patologie întâlnită frecvent la nivelul populaţiei. Aceasta nu are caracter reversibil, avansează alert sau lent, în funcţie de schema de tratament sau dacă se adoptă vreo atitudine şi este destul de chinuitoare din punct de vedere psihologic pentru pacient, care, în final, în stadii avansate, va ajunge să îşi piardă dinţii.
Debutul bolii parodontale se prezintă prin apariţia inflamţiei la nivelul ţesuturilor de susţinere ale dinţilor.
Ligamentele sunt ţesuturile cu rol de a menţine, alături de os, dinţii ficşi la nivelul arcadelor dentare.
De asemenea, ligamentele au şi rolul de a amortiza presiunile care se transmit la nivel dentar şi osos, pentru a favoriza menţinerea unui status bun de sănătate.
Principala cauză a apariţiei bolii parodontale este prezenţa gradientului bacterian crescut.
Microorganismele formează placa bacteriană care reprezintă o peliculă foarte fină şi ferm ataşată de structurile dentare şi mucoase.
Este destul de greu vizibilă cu ochiul liber, numai în momentele în care atinge o anumită dimensiune şi poate să fie îndepărtată printr-un periaj minuţios şi corect efectuat.
Simptome
Simptomele bolii parodontale sunt variate şi prezente în anumite momente.
Inflamaţia gingiilor – este primul semn, însă nu este patognomonic. Faptul că un pacient prezintă inflamaţie gingivală nu este decisiv pentru a se pune diagnosticul de boală parodontală.
Inflamaţia gingivală apare în urma unei slabe igiene orale, însă, doar în momentul în care inflamaţia interesează osul se poate vorbi despre boală parodontală.
Ginvita are caracter reversibil, prin respectarea unui protocol bine pus la punct de igienizare.
In schimb, boala parodontală odată instalată nu remite, ci doar poate evolua mai lent sau chiar stagna în cazul în care există o schema de tratament eficientă.
Retracţia gingivală – gingia este ferm ataşată de os, astfel că în momentul în care apare resorbţia osoasă, gingia se retrage şi ea. Ca urmare a acestui fapt, dintele rămâne descoperit şi apar sensibilitatea şi mobilitatea.
Spaţieri dentare – migrările dinţilor ca urmare a afectării ţesuturilor de susţinere duc la apariţia de spaţii inestetice.
Pe lângă faptul că deranjează pacientul, aceste spaţieri expun şi papila interdentară, la nivelul căreia vor impacta alimentele în cursul masticaţiei şi le vor traumatiza.
Miros şi gust neplăcut – acestea apar datorită spaţiilor ce se formează între dinte şi ţesuturile moi, spaţii care retenţionează alimente, ce se descompun sub acţiunea bacteriană şi generează gustul neplăcut.
Tratament
Tratamentul bolii parodontale este diferenţiat în funcţie de stadiul în care aceasta este surprinsă.
Factorii de creştere în terapia bolii parodontale au rolul de a stimula refacerea ţesuturilor afectate.
De multe ori, această terapie prin factori de creştere este eficientă doar dacă se intervine din timp.
Factorii de creştere favorizează refacerea vaselor de sânge şi a ţesuturilor din jurul dintelui.
In momentul în care se intervine chirurgical, factorii de creştere sunt deosebit de utili în favorizarea procesului de vindecare.
Aceştia duc la grăbirea vindecării, reducerea inflamaţiei şi a durerilor postoperatorii şi la o mai bună integrare a materialelor de adiţie folosite.
In terapia bolii parodontale nu trebuie neglijate igiena personală dar nici vizitele la medicul stomatolog în vederea aplicării tratamentului adecvat.
[ad_2]
Source link
