[ad_1]
Tipuri de proteze totale
Pacienţii care apelează la soluţiile de tratament ce includ protezarea sunt sceptici încă de la început.
Pentru majoritatea, proteza este acea lucrare pe care o îndepărtezi la final de zi sau care poate să se desprindă în momentele nedorite. Însă, în realitate, lucrurile nu stau chiar aşa.
Lucrările protetice, în marea lor majoritate sunt solidarizate de dinţii restanţi şi nu se descimentează.
Desigur, există şi proteze totale sau scheletate, care trebuie îndepărtate la final de zi pentru igienizare. Însă acestea se aplică la nivelul arcadelor în următoarele situaţii :
Proteza scheletată se aplică în momentul în care există edentaţii extinse, adică pacientul mai prezintă doar puţini dinţi rămaşi pe arcade.
De obicei, când dinţii din zona posterioară sunt absenţi, proteza scheletată se va agrega pe cei frontali şi va ajuta pacientul să realizeze funcţiile de vorbire şi mai ales masticaţie la potenţial apropiat de maxim.
Proteza scheletată este o proteză parţială, prevăzută cu dinţi de înlocuire ataşati la o bază de plastic de culoare roz, legată de un cadru de metal ce ţine proteza pe loc, în gură.
Proteza parţială, nu numai că umple spaţiile edentate însă ajută dinţii rămaşi să se păstreze pe loc. O proteză parţială este detaşabilă şi are un aspect natural.
Proteza totală se aplică în momentul în care nu mai dispunem deloc de unităţi dentare. Acestea constau dintr-o porţiune acrilică, ce se va adapta crestelor rămase după extracţii, peste care se aplică dinţii.
Protezele dentare întregi, totale sau complete pot să fie de două feluri, convenţionale sau imediate.
Protezele convenţionale se realiza după ce s-au efectuat toate extracţiile dentare, după ce ţesuturile moi s-au vindecat. La aproximativ două săptămâni dupa terminarea extracţiilor, pacientul poate deja să se adreseze proteticianului, care va concepe planul de tratament.
In cazul protezelor convenţionale, acestea pot să fie gata pentru a fi plasate în gură cam la 8-12 săptămâni după ce s-au finalizat extracţiile.
Pe de altă parte, protezele imediate sunt realizate înainte şi pot fi poziţionate în cavitatea orală de îndată ce dinţii au fost eliminaţi.
Astfel, pacientul nu va sta fără dinţi în timpul perioadei de vindecare. Cu toate acestea, oasele si gingiile se pot modifica în timp, mai ales în timpul perioadei de vindecare.
Astfel, unul din dezavantajele protezelor convenţionale este dat de faptul că în timp, necesită mai multe modificări.
Dacă pentru protezele convenţionale modificările ţesuturilor s-au produs în perioada de vindecare când ele nu sunt aplicate, pentru cele imediate modificările ţesuturilor se produc sub acţiunea directă a protezelor.
De aceea, la finalul procesului de vindecare putem constata că protezele imediate nu mai corespund cu situaţia locală.
Protezele imediate pot fi astel considerate mai mult o soluţie temporară, până la finalizarea celor convenţionale.
Protezele dentare sunt soluţii de tratament durabile, mai ales dacă pacientul îşi îngrijeşte cu simţ de răspundere dantura.
De asemenea, controalele la medicul stomatolog nu trebuie omise, în cadrul acestora depistându-se din timp orice neregulă care ar putea influenţa pe viitor durabilitatea lucrării protetice.
[ad_2]
Source link
