[ad_1]
Detartrajul şi prevenţia bolii parodontale
Detratrajul pare o manoperă banală la prima vedere, însă aceasta are un rol deosebit de important în prevenţia apariţiei unor boli, dintre care cea mai importantă, de departe, este boala parodontală.
Efectuarea detartrajului în mod regulat, la intervale stabilite de medicul stomatolog în funcţie de calitatea salivei şi a obiceiurilor alimentare este fundamentală pentru a proteja dantura de efectele negative pe care le poate provoca depunerea tartrului.
Tartrul este un compus dur, calcifiat, ce irită gingia în momentul în care se cantonează la nivelul acesteia.
De aceea, unii pacienţi care nu efectuează în mod regulat detartraj prezintă sângerare gingivală în momentul periajului sau atunci când consumă alimente dure.
Tartrul, pe lângă componenta mecanică de iritare a dinţilor, prezintă şi un vast rezervor de bacterii, ce pot să întreţină procesele carioase de vecinătate şi să menţină un mediu septic pentru întregul organism.
Există unele nelămuriri ale efectelor, beneficiilor şi urmărilor detratrajului, astfel că le vom sintetiza în cele ce urmează:
- Dinţii devin mai albi şi mai curaţi odată cu efectuarea detartrajului, însă pot să fr uşor sensibili.
De asemenea, interdentar, în locul ocupat de tartru, se vor vedea spaţii negre libere.
O parte din acestea vor fi umplute treptat, cu gingia ce va urca perioada următoare. - După efectuarea detratrajului, se va putea vedea clar dacă la nivelul dinţilor există pete sau carii ce trebuie tratate.
Petele dispar în urma detartrajului pe când cariile vor rămâne.
- Detartrajul este recomandat să fie făcut la fiecare 6 luni.
Acest interval poate însă să difere de la un pacient la altul.
De exemplu, odată cu înaintarea în vârstă, saliva devine mai bogata în minerale, astfel că riscul de formare a tartrului dentar creşte.
Pe de altă parte, consumul de alimente dure scade riscul formării tartrului pe când masticaţia unilaterală (doar pe o anumită parte) duce la formarea de tatru pe partea contralaterală, prin lipsa solicitării şi spălării de către salivă a detritusurilor.
Utilizarea mijloacelor secundare de igienizare (aţă dentară, duş bucal, apă de gură) reduce formarea tartrului şi a plăcii bacteriene, pe când pH-ul ridicat al salivei încurajazează formarea acestora.
Sarcina sau utilizarea unor medicamente pot să favorizeze apariţia depozitelor de tartru.
Respectarea recomandării medicului stomatolog şi realizarea detartrajului în mod periodic, stabilit de comun acord, este mai mult decât necesară deoarece depozitele de tartru neîndepărtate se acumulează în cantităţi din ce în ce mai mari, atât deasupra, cât şi sub nivelul gingiei, producând în timp boala parodontală.
Aceasta debutează prin retracţia gingivală, datorită mecanismelor mecanice de împingere a gingiilor de către depozitele de tartru şi continuă prin alterarea osului, odată cu ajungerea bacteriilor la nivelul acestuia.
Osul va reacţiona prin resorbţie iar în timp, mobilitatea dentară va duce la pierderea dinţilor.
Pentru a preveni cariile dar şi apariţia bolii parodontale, este obligatoriu ca pacienţii să se prezinte la medicul dentist la fiecare 6 luni.
De altfel, se recomandă ca la acelasi interval pacienţii să apeleze la serviciile de profilaxie care constau în detratraj, periaj profesional şi după caz, fluorizare.
[ad_2]
Source link
