[ad_1]
Tratamentul sinuzitelor de cauză dentară
Sinusurile reprezinţă cavităţi ale feţei care se dezvoltă în timpul procesului de creştere şi care îşi definitivează dimensiunile odată cu formarea craniului. Sinusurile sunt cavităţi pneumatice, ce conţin în interiorul lor aer şi sunt tapetate de o mucoasă de tip respitaor.
Rolurile acestora sunt multiple cele mai importante fiind :
– menţin presiunea optimă la nivelul feţei
– amortizarea loviturilor în treimea medie a feţei
– purifică aerul care intră prin fosele nazale
– produc mucus, cu rol în protecţia căilor respiratorii
Sinusurile sunt în număr de 4, ele fiind regăsite în pereche, de fiecare parte a craniului, dacă e să împărţim masivul facial în două jumătăţi simetrice prin trasarea unei linii verticale.
Două sunt sinusurile maxilare, două cele sfenoidale, două sunt etmoidale iar două sunt sinusurile frontale. Sinusurile frontale se regăsesc în dreptul frunţii, cele sfenoidale şi etmoidale în profunzimea craniului, între ochi şi nas iar sinusurile maxilare sunt localizate în vecinătatea nasului.
Sinuzita este o patologie care afectează un procent mare din populaţie, în special în rezonul rece şi poate să aibă etiologie virală, bacteriană, alergică sau fungică. Aceasta este rezultatul direct al inflamării cavităţilor sinusale ale craniului.
Sinusurile maxilare se pot regăsi, în procente variabile, în vecinătatea vârfurilor rădăcinilor dinţilor, de aceea, în cazul infecţiilor dentare sau a extracţiilor, sinusurile pot reacţiona, dând inflamaţia mucoaselor care le tapetează.
Acest tip de sinuzită este cunoscut sub denumirea de odontogenă sau în relaţie cu dinţii, tocmai pentru că factorul cauzal este o infecţie sau o extracţie în urma căreia se creează o poartă de comunicare între cavitatea sinusală şi cavitatea orală.
Cavitatea orală este un mediu septic, cu încărcătură bacteriană considerabilă, de aceea prin poarta nou creată microorganismele pătrund în sinus, producând inflamarea mucoasei adiacente.
In momentul în care lichidul din cavităţile sinusale nu mai poate fi eliminat în mod corespunzător, apare senzaţia de presiune, durere la nivelul sinusurilor, febră în primele zile, nas înfundat, migrene, tuse cu expectoraţii şi stare de oboseală.
Sinuzita de cauză odontogenă apare dacă după crearea unei comunicări între sinusul maxilar şi cavitatea orală, nu se realizează plastia acesteia iar bacteriile orale au poartă liberă către sinus.
Tratamentul este următorul:
În urma extracţiilor unde se constată deschiderea sinusului maxilar, se recomandă plastia imediată a acestuia, urmată de sutura etanşă, pentru a limita comunicarea celor două cavităţi
Dacă pacientul se prezintă la cabinetul stomatologic iar în urma examinărilor imagistice şi clinice se stabileşte diagnosticul de sinuzită maxilară, atunci tratamentul constă în suprimarea factorului cauzal şi terapie medicamentoasă.
Terapia medicamentoasă constă în administrarea de decongestionante nazale (maxim 10 zile) şi antibiotice (penicilinele au întâietate, se adminstrează între 7 şi 14 zile).
Dacă în momentul în care medicul doreşte să sutureze comunicarea dintre gură şi sinus constată prezenţa de puroi, tratamentul trebuie schimbat, astfel că sutura nu mai poate fi realizată. Puroiul trebuie să dreneze, se instituite terapia decongestionantă şi antibiotică iar pacientul este referit serviciului ORL, unde medicii în cauză se vor ocupa de drenajul cavităţii sinusale.
Doar într-o etapă ulterioară se va recurge la închiderea cuminucării dintre cavitatea orală şi sinusul maxilar.
[ad_2]
Source link