Implanturile dentare multiple


Implanturile dentare multiple

Pacienţii care şi-au pierdut toate unităţile dentare sunt speriaţi de ideea de a purta proteze totale din mai multe considerente. Pierderea tuturor dinţilor este un moment psihologic greu pentru pacient.

De cele mai multe ori, aceştia constientizează faptul că nu au avut grijă de dinţii lor doar în momentul în care este prea târziu.

Cauze

Motivele pentru care dinţii ajung să se distrugă şi să fie pierduţi sunt numeroase:

Leziuni carioase extinse – o igienă slabă asociată cu consumul de dulciuri şi băuturi acide favorizează distrucţia smalţului şi a dentinei. Cariile netratate evoluează uneori asimptomatic până când dintele ajunge la stadiul de rest radicular şi nu mai poate să fie păstrat la nivelul arcadelor.

Boala parodontală – dinţii sunt protejaţi de os şi gingie. Prin depunerea de tartru şi placă bacteriană, gingia se inflamează şi locul ei este ocupat de depozite aderente.

Acest fapt duce la resorbtia osului alveolar si, implicit, a gingiei subiacente  spre vârful rădăcinii. Odată cu aceasta şi osul se resoarbe.

Acesta este momentul în care se instaleaza boala parodontală, responsabilă de descoperirea coroanelor dentare şi expunerea unei suprafeţe tot mai mari din dinte.

Dacă boala nu este oprită din evoluţie, se poate ajunge la creşterea mobilităţii şi pierderea dinţilor.

Traumatisme severe la nivelul masivului facial pot să se soldeze cu pierderea dinţilor, însă, de cele mai multe ori, sunt afectate doar anumite sectoare ale cavităţii orale.

In cazul în care lipsesc toţi dinţii de pe arcadă, motivele pentru care pacienţii nu agreează ideea de proteze totale sunt următoarele:

Impactul psihologic 

Ideea de a nu mai avea dinţi în gură şi de a fi nevoit să poarte o lucrare pe care să o îndepărteze în fiecare seara poate să fie greu de suportat pentru pacienţi.

Riscul de desprindere – indiferent de cât de bine este concepută, protezele totale, mai ales cele mandibulare prezintă riscul de a se desprinde. Câmpul protetic de care se agregă aceste lucrări mobile poate fi slab exprimat la mandibulă iar proteza poate fi basculată şi de mişcările limbii.
Pe de altă parte, la maxilar dispunem de un câmp protetic favorabil iar proteza totală creează o succiune bună prin existenţa unei pelicule de salivă între lucrare şi palatul dur (cerul gurii).

Pastele adezive menite să îmbunătăţească contactul dintre proteză şi crestele alveolare sunt utile în ceea ce priveşte stabilitatea şi fixarea însă riscul de desprindere nu este înlăturat cu totul.

Implanturile prezintă numeroase avantaje în raport cu protezele totale. Fiind doar unul şi acesta relativ o sa prezentăm la început dezavatajul implantelor.

Unicul dezavantaj ar fi costurile implicate. Insă, acesta se atenuează în raport cu calitatea şi durabilitatea lucrărilor.

In mod firesc, pentru un pacient edentat (care şi-a pierdut toţi dinţii) ideal este sa oferim un suport de sprijin cat mai solid care sa reziste fortelor masticatorii.
Tipul implanturilor, numarul si dimensiunile lor se aleg in functie de particularitatile fiecarui caz in parte (oferta osoasa, felul ocluziei)

Dupa insertiea implanturilor dentare incepe etapa de vindecare, de  osteoacceptare.

In prima etapă se vor insera implanturile, ca mai apoi, după aproximativ 6 luni să fie descoperite şi să se efectueze amprenta pentru suprastructură, adică porţiunea vizibilă în cavitatea orală. Pacientul îşi va redobândi astfel încrederea în sine şi funcţionalitatea aparatului masticator şi fonator şi nu îşi va mai face griji pentru stabilitatea lucrării protetice.

Let’s block ads! (Why?)



Source link

Sep 27, 2019 | Posted by in Articles | 0 comments
Premium Wordpress Themes by UFO Themes