clinica stomatologica în Giurgiu

Anatomia dinților și a cavității bucale

[ad_1]

Este folositor sa avem cunostinte despre anatomia și dezvoltarea dinților și a cavității bucale pentru a menține o sănătate orală bună.

Înțelegând dezvoltarea normală a dinților și a tuturor țesuturilor înconjurătoare, și învățând să recunoștem condițiile anormale, vom putea menține o igienă orală bună și vom putea observa semnele de avertizare timpurie ale unor probleme sau boli.

Intervenția precoce poate face o mare diferență în corectarea problemelor de sănătate înainte ca ele să devină o problemă majoră.

Formarea anatomiei cavității orale are loc în primele etape ale dezvoltării fetale. Aceasta este importantă nu numai în vorbire, contribuind la masticație și formarea bolului alimentar, jucând astfel un rol important în sistemul digestiv.

Anatomia normală a cavității orale include palatul dur și cel moale; mucoasa sau țesuturile care căptușesc partea superioară și inferioară a cavității orale, precum și țesuturile care căptușesc obrajii pe interior, gingiile, care înconjoară dinții; precum și limba, uvula, amigdalele și deschiderile glandelor salivare.

Benzile mici de țesut care pornesc din partea superioară și laterală a cavității bucale până la obrazul intern și până la țesuturile buzei superioare și inferioare sunt numite frenum.

Dinții sunt alcătuiți din următoarele:

Smalțul – este partea exterioară și cea mai dură a dintelui, cel mai mineralizat țesut din organism. Poate fi deteriorat de cari, dacă dinții nu sunt îngrijiți corect.

Dentina – stratul dintelui de sub smalț. Este un țesut dur care conține tuburi microscopice. Când smalțul este deteriorat, stimulii externi pot pătrunde în dinte pe aceste căi și pot provoca sensibilitate sau durere.

Cementul – un strat de țesut care fixează ferm radăcinile dintelui de osul alveolar cu ajutorul ligamentelor parodontale. Acesta se găsește doar in zona radiculară și acoperă dentina.

Pulpă – Țesutul moale care este dispus în centrul tuturor dinților, unde se află țesutul nervos și vasele de sânge. Dacă cariile dentare ajung la pulpă, de obicei simțiți durere și poate fi necesar extirparea nervului.

Canalul radicular – reprezintă extensia pulpei la nivelul rădăcinei dintelui. Canalul radicular se conectează cu țesutul înconjurător prin orificiul de deschidere prezent la vârful rădăcinii, având rolul de a hrăni pulpa prin intermediul vaselor de sânge care pătrund pe la nivelul acestui orificiu.

O dentiție normală este formată din 32 de dinți, astfel:

Incisivi : 4 centrali și 4 laterali, aceștia sunt utilizați pentru tăierea alimentelor

Canini: 4, sunt dinții cu cea mai buna implantare, fac trecerea de la partea frontală la cea laterală și utilizați pentru ruperea și sfâșierea alimentelor

Premolarii: 4, participă la formarea bolului alimentar prin acțiunea de zdrobire

Molarii: 8, la care se adaugă cei 4 molari de minte, care pot lipsi. Aceștia ajută la mestecarea și mărunțirea alimentelor, de aceea prezintă o suprafață ocluzală mai amplă spre deosebire de ceilalți dinți.

Dentiția adultului este completă în jurul vârstei de 12-13 ani atunci când erupe si molarul 2. În unele cazuri, după vârsta de 18 ani pot apărea și molarii de minte, toți 4 sau doar unii dintre aceștia.

Let’s block ads! (Why?)

[ad_2]

Source link