Pericoronarita


Pericoronarita este inflamația țesutului gingival care înconjoară porțiunea coronară a unui dinte.

Pericoronarita afectează de obicei al treilea molar inferior unde țesutul gingival se suprapune pe suprafața ocluzală a dintelui, care poate fi parțial erupt.

Acest lucru permite intrarea bacteriilor în jurul dintelui, ceea ce poate provoca o infecție. În cazurile de pericoronarită, alimentele pot rămâne blocate la nivelul gingiei, astfel apare iritarea gingivală și poate duce la agravarea acestei afecțiuni.

Dacă pericoronarita este severă, tumefierea și infecția se pot extinde dincolo de maxilar până la obraji și gât.

Deoarece afectează de obicei molarii de minte, persoanele în jurul vârstei de 20 de ani sunt cele mai susceptibile la apariția pericoronaritei. De asemenea, prezența excesului de țesut gingival suprapus celui de-al treilea molar, crește riscul apariției acestei afecțiuni.

Molarii de minte sunt localizați după molarii 2, fiind greu de observat și de aplicat un tratament la aceștia. De asemenea, pentru pacienți este foarte greu de igienizat această zonă.

Din cauza acestei situații, zona poate fi mai vulnerabilă la bacteriile care pot infecta dintele parțial erupt și gingiile de deasupra.

Semnele și simptomele pericoronaritei variază în funcție de severitate și pot include:

  • Durere care poate iradia în alte părți ale cavității bucale, cum ar fi urechea, gâtul, planșeul bucal, articulația temporomandibulară și regiunea submandibulară posterioară. Pe măsură ce starea se agravează, durerea poate deveni severă, tulburând somnul.
  • Umflarea gingiilor datorită acumulării de lichide, alături de roșeață
  • Un gust neplăcut datorită scurgerii de puroi din gingii
  • Ganglionii limfatici de la nivelul gâtului sunt umflați
  • Dificultăți în deschiderea gurii sau a înghițirii alimentelor
  • Halitoză ( respirație urât mirositoare)
  • Febră
  • Pierderea poftei de mâncare

Pentru a gestiona durerea pericoronaritei acute puteți utiliza medicamente antialgice.

Dacă infecția este localizată la dinte și nu a existat o răspândire a acesteia, medicul stomatolog va curăța cu atenție zona pentru a elimina resturile alimentare, de asemenea acesta vă va recomanda să realizați o clătire orală cu clorhexidină timp de câteva zile pentru a menține zona curată. În lipsa clorhexidrinei puteți utiliza apa cu sare caldă sau peroxidul de hidrogen diluat.

Dacă există umflături sau febră, medicul dentist vă poate prescrie antibiotice orale, cum ar fi amoxicilina.

Dacă molarul de minte poate fi util pentru mestecat și există dorința pacientului de a păstra dintele, se poate efectua o intervenție chirurgicală minoră pentru a elimina surplusul de țesut gingival.

Acest lucru va permite un acces mai bun pentru curățarea corespunzătoare a zonei și prevenirea acumulării de bacterii și resturi alimentare. În unele cazuri nefericite, țesutul gingival poate crește înapoi și poate provoca aceleași probleme.

Extracția dintelui este cea mai frecventă metodă de tratament, deoarece molarii de minte sunt de multe ori poziționați greșit și nu erup complet. Această metodă elimină eventualele apariții viitoare ale unei infecții.

Ca majoritatea problemelor dentare, pericoronarita este ceva ce putem preveni. Vă recomandăm o igienă orală conștientă, precum periajul, ața dentară și clătirea cu apă de gură. Acest lucru poate ajuta la prevenirea acumulării de bacterii și persistența particulelor alimentare care pot duce la o infecție.

Let’s block ads! (Why?)



Source link

Jun 25, 2020 | Posted by in Articles | 0 comments
Premium Wordpress Themes by UFO Themes