[ad_1]
înainte și după tratamentul protetic
Amelogeneza imperfecta se referă la un grup de afecțiuni rare, moștenite, caracterizate prin formarea anormală a frsmalțului. Termenul este de obicei limitat la acele afecțiuni ale dezvoltării smalțului, nefiind asociate cu alte anomalii ale organismului.
Această afecțiune de dezvoltare este cauzată de diferențierea necorespunzătoare a ameloblastelor, care sunt celule responsabile de formarea smalțului.
În prezent, există patru gene dovedite care joacă un factor în amelogeneza imperfecta: amelogenină (AMELX), enamelină (ENAM), enamelysin (MMP20) și calikreină 4 (KLK4). Aceste gene oferă instrucțiuni pentru fabricarea proteinelor care sunt esențiale pentru dezvoltarea normală a dinților.
Sunt implicate în formarea smalțului, care este un material dur, bogat în calciu, care formează stratul exterior protector al fiecărui dinte.
Mutațiile din oricare dintre aceste gene modifică structura acestor proteine sau împiedică genele să creeze proteine.
Drept urmare, smalțul dinților este anormal de subțire sau moale și poate avea o culoare galbenă sau maro. Genele mutate pot fi transmise de la părinți la copii sau mutația se poate dezvolta la persoane fără istoric familial al bolii.
Amelogeneza imperfecta este diagnosticată de obicei de către medicul stomatolog. Acesta va examina istoricul familial și va efectua un examen oral pentru a evalua smalțul.
Se poate recurge și la radiografia dentară, dar de obicei diagnosticul poate fi făcut prin examinare vizuală. Un examen radiografic poate ajuta medicul dentist să vadă contrastul dintre smalțul și dentina dinților. Acest tip de examen evaluează densitatea smalțului dinților. Cunoașterea densității smalțului conduce medicul stomatolog spre tipul de tratament de care aveți nevoie.
Principalul simptom al amelogenezei imperfecte este smalțul defectuos. Această afecțiune se poate manifesta atât la dinții temporari, cât și la dinții permanenți.
În general, simptomele includ:
– dinți mai mici decât cei normali
– colorația galbenă sau brună a dinților
– sensibilitate dentară
– malocluzia dinților
Efectele secundare ale acestei afecțiuni pot fi fracturile dentare, cariile și/sau pierderea precoce a dinților, pe lângă susceptibilitatea la multiple boli ale țesuturilor din jurul dinților (țesuturi parodontale), cum ar fi gingiile, cementul, ligamentele și oasele alveolare în care se află rădăcina dintelui. Dinții sunt, de asemenea, sensibili la expuneri la cald sau la rece, și uneori la ambele.
Această sensibilitate se poate datora stratului de dentină sensibil expus, care este de obicei protejat în întregime de stratul de smalț de deasupra.
Tratamentele acestei afecțiuni constau în restaurările coronare și utilizare unui aparat ortodontic care să corecteze malocluzia dentară.
Pasta de dinți desensibilizantă poate preveni sensibilitatea dureroasă la căldură și frig. O igienă orală bună este importantă, la fel cum este important și adoptarea unei diete sărace în zaharuri.
Consilierea genetică este recomandată familiilor cu copii cu amelogeneza imperfecta.
Cu cât efectuați aceste tratamente mai devreme, cu atât perspectivele sunt mai bune. O îngrijire dentară adecvată poate ajuta la protejarea dinților de deteriorarea ulterioară.
Dacă nu sunt tratate, dinții și smalțul se pot rupe. Această deteriorare poate fi dureroasă și va afecta aspectul general al dinților. Cu tratament, însă, dinții pot părea normali și rămân funcționali pe tot parcursul vieții.
[ad_2]
Source link
