[ad_1]
Cherubismul este o tulburare rară caracterizată prin tumefierea progresivă, nedureroasă și bilaterală a maxilarului în timpul copilăriei. Această afecțiune fibro-osoasă este autolimitată, simptomele diminuându-se de obicei la maturitate.
Persoanele cu cherubism nu prezintă semne ale acestuia la naștere. Acestea încep să apară în copilăria timpurie, de obicei între 2 și 5 ani. Creșterea țesutului la nivelul maxilarului este rapidă până când copilul are aproximativ 7 sau 8 ani. În acel moment, țesutul încetează, de obicei, să crească sau crește mai lent timp de câțiva ani.
O dată ajuns la perioada de pubertate, efectele afecțiunii încep de obicei să regreseze. Pentru majoritatea oameni, obrajii și maxilarul revin la dimensiunea și forma lor tipice la vârsta adultă timpurie. Când se întâmplă acest lucru, osul normal înlocuiește din nou creșterea țesutului.
Majoritatea oamenilor prezintă semne minore sau chiar absente de cherubism până la 30 sau 40 de ani. În unele cazuri rare, totuși, simptomele durează de-a lungul maturității și nu regresează.
Cherubismul se caracterizează prin formare de țesut osos anormal în partea inferioară a feței. Începând cu copilăria timpurie, atât mandibula cât și maxilarul se măresc pe măsură ce osul este înlocuit cu fromațiuni nedureroase, de tip chist. Aceste creșteri dau obrajilor un aspect rotunjit și umflat și interferează adesea cu dezvoltarea normală a dinților. La unii oameni starea este foarte ușoară și abia sesizabilă. Alte cazuri sunt suficient de grave pentru a provoca probleme cu vederea, respirația, fonația și deglutiția.
Deoarece cherubismul este o afecțiune genetică, cel mai mare factor de risc este acela de a avea un părinte care are cherubism sau este purtător. Dacă sunt purtători, au mutația genetică, dar nu prezintă nici un simptom. Diagnosticul se bazează pe o combinație de semne clinice, istoric familial, investigații imagistice (radiografii panoramice, tomografie computerizată), biopsie și teste genetice.
Pentru persoanele la care afecțiunea nu se remite la vârsta adultă, intervenția chirurgicală pentru îndepărtarea țesuturilor anormal crescute este o opțiune. Vă poate ajuta să vă restabiliți obrajii și maxilarul/mandibula la dimensiunea și forma anterioară.
Dacă aveți dinții deplasați, aceștia pot fi aduși la o poziție normală prin ortodonție. Orice dinte lipsă poate fi înlocuit și cu implanturi.
Copiii cu cherubism ar trebui să-și viziteze medicul dentist în mod regulat pentru a monitoriza simptomele și progresul afecțiunii. Nu este recomandat ca copiii să sufere intervenții chirurgicale pentru a elimina țesutul în exces până după ce au trecut prin pubertate.
Cherubismul nu pune viața în pericol și nu afectează durata de viață. Mulți oameni care au această afecțiune continuă să ducă o viață activă și sănătoasă.
Efectele fizionomice ale cherubismului ar putea provoca probleme de încredere sau în viața socială pentru unele persoane. Copiii și adolescenții, în special, se pot confrunta mai ales cu deficiențe în integrarea socială.
Dacă aveți un copil cu cherubism, dați-i ocazia să vorbească despre modul în care starea îi face să se simtă. Ei ar putea vorbi cu dumneavoastră, cu un consilier școlar sau cu un terapeut pediatru. La adulți afecțiunea deja e în perioada de remisie sau o pot trata printr-o intervenție chirurgicală, de aceea aceștia sunt mai puțin afectați.
[ad_2]
Source link
