[ad_1]
Perforarea radiculară este o comunicare artificială realizată între sistemul canalului radicular și țesuturile de susținere ale dinților sau cu cavitatea bucală. Perforările accidentale ale rădăcinii, care pot avea implicații grave, apar la aproximativ 2-12% din dinții tratați endodontic.
În timpul unui tratament endodontic, care constă în îndepărtarea pulpei radiculare și coronare, precum și în antiseptizarea canalelor și sigilarea acestora cu un material special, acele care sunt utilizare pentru permeabilizarea canalelor pot crea aceste perforații.
Cauzele perforaților, sunt date în general de o eroare a medicului stomatolog în realizarea tratamentului endodontic, iar printre acestea se numără:
- Utilizarea fără răcire sau exagerată a intrumentarului rotative în timpul pregătirii accesului endodontic și căutarea orificiilor canalului radicular.
- Încercarea pătruderii în canalelor calcificate sau care prezintă curburi accentuate
- Prepararea incorectă a canalului prin utilizarea acelor cu un diametru mai mare decât cel al canalului
- Pregătirea inadecvată a accesului către canale
Localizarea perforației poate fi diferită. Dacă perforația este aproape de osul alveolar, poate rezulta o inflamație, ducând la resorbția epitelială și comunicarea cu mediul oral. Când se întâmplă acest lucru, prognosticul este slab.
Dacă perforația are loc într-o zonă a structurii coronare care este înconjurată de os sănătos, aceasta este mică și poate fi sigilată imediat, ducând la un prognostic mai bun. Osul alveolar este disponibil pentru a suporta inflamația și a crea un mediu pentru vindecare.
Semnele și simptomele unei perforații includ:
- Sângerările bruște și durerea în timpul instrumentării canalelor radiculare sau a aplicării obturației radiculare sunt semnale de avertizare cu privire la o potențială perforare a rădăcinii.
- Pot apărea supurații care au ca rezultat dinți sensibili, abcese, inclusiv procese de resorbție osoasă.
- Creșterea descendentă a epiteliului gingival până la locul de perforație.
Protocolul de tratament clinic pentru repararea unei perforații dentare se realizează fie intern, fie extern. Reparația internă este tratamentul realizat în canalul radicular și poate fi împărțit în perforații care pot fi vizualizate direct (în treime coronară) sau indirect (în treime mijlocie și apicală).
Dacă perforația nu poate fi vizualizată direct, tratamentul canalului radicular trebuie finalizat și apoi obturat cu gutaperca și un sigilant de tip bioceramic. Datorită perforației, soluția anestezică sau soluția salină sterilă trebuie folosită ca irigant în loc de hipoclorit de sodiu.
În cazurile de perforație care poate fi vizualizată direct (în treime coronară), ar trebui utilizată o matrice pentru a umple perforația înainte de a plasa o restaurare permanentă. Extrudarea neintenționată a unui material de restaurare în osul alveolar poate compromite și mai mult prognosticul dintelui perforat. Pentru obturația radiculară este recomndat să se utilizeze materiale biocompatibile, precum MTA.
Cu cât perforația este identificată mai rapid, cu atât prognosticul este mai favorabil, putându-se corecta la medicul specialist endodont. Dacă după un tratament radicular, încă vă confruntați cu dureri la acel dinte, este bine să reveniți la medicul stomatolog pentru o noua investigație și pentru a descoperi cauza acestui discomfort prezent. Nu ignorați niciun semn care vă indică că dintele dvs. încă mai prezintă o sensibilitate.
[ad_2]
Source link
