[ad_1]
Pulpa dentară se infectează fie din cauza cariilor dentare, fie din cauza expunerii accidentale care duce la necroză sau moartea pulpei. Infecția persistentă provoacă în cele din urmă inflamații, iar sistemul nostru imunitar o împiedică să se răspândească prin depunerea de țesut de granulație format din leucocite, limfocite, capilare, plasmocite și fibroblaste.
Zona respectivă este înconjurată de o capsulă fibroasă și alcătuiește așa numitul granulom dentar. Aceasta este metoda naturală a organismului de a preveni infecția și răspândirea acesteia în zonele din apropiere.
Cu toate acestea, deoarece granulomul conține o rețea de capilare, uneori duce la răspândirea bacteriilor în continuare.
Granulomul dentar are o dimensiune mică și se poate forma oriunde la nivelul unei rădăcini dentare a unui dinte devital, dar cel mai frecvent se observă la vârful rădăcinii.
În mod normal, nu creează probleme și este adesea detectat în timpul examinării dentare de rutină sau a radiografiilor. În unele cazuri, granulomul poate rămâne inactiv, iar capsula înconjurătoare se poate îngroșa, înglobând complet bacteriile moarte și pulpa dentară.
Dar, dacă acesta continuă să evolueze și să-și măreasca dimensiunea, va determina apariția unei dureri violente, inflamația țesutului gingival, sensibilitate la stimulii termici și discomfort la masticația pe dintele afectat.
Există mai mulți factori care pot duce la mărirea bruscă a unui granulom dentar latent. Lucruri precum leziuni, fracturi ale dinților, carii dentare pot duce la infecții care pot provoca pulpită, adică inflamație a pulpei dentare. Un alt factor care duce la exacerbarea simptomelor este parodontita sau inflamația care s-a răspândit în țesuturi și osul din jurul dintelui.
Un granulom poate deveni, de asemenea, problematic după extracția dintelui infectat, unde rămâne o anumită infecție, dacă nu se efectuează o curățare a alveolei dentare restante. Alți factori declanșatori pot fi stresul, presiunea, răcelile, etc.
Pe lângă durerea severă care poate apărea în evoluția acestui granulom, alte complicații pot include răspândirea infecției și la nivelul osului, ducând la apariția osteomielitei. De asemenea, în cazurile grave, această infecție poate trece dincolo de cavitatea bucală și ajunge în circulația generală.
Planul de tratament se bazează pe dimensiunea granulomului, gradul de infecție și complicațiile care pot apărea. În stadiul inițial al infecției, pot fi efectuate tratamente endodontice, adică îndepărtarea pulpei radiculare, irigarea și sigilarea canalelor. Medicul stomatolog poate prescrie și un tratament cu antibiotice pentru a elimina infecția în întregime.
Cu toate acestea, intervenția chirurgicală poate fi necesară în unele cazuri în care tratamentul conservator nu este eficient. Dacă dintele este fracturat sau procesul carios a distrus mult țesut dur, acesta nu poate fi salvat și trebuie extras.
În prezent, se poate opta și pentru rezecția apicală, care este o metodă conservatoare și pătrează dintele pe arcadă. Rezecția apicală presupune îndepărtarea părții deteriorate a rădăcinii dintelui aferent împreună cu țesutul înconjurător.
În cazul formării unui abces, acesta este incizat și drenat, iar după retragerea acestuia se poate recurge la unul din tratamentele descrise mai sus. Dacă granulomul a fost excizat în totalitate, iar tratamentul a fost realizat corect, acesta nu mai poate recidiva.
[ad_2]
Source link
