[ad_1]
Tetraciclina este un antibiotic care se comercializează de peste 60 de ani și este utilizat în tratamentul a mai multor infecții cu bacterii gram negative și gram pozitive.
Din păcate, tetraciclina este asociată cu o serie de evenimente adverse, inclusiv colorarea permanentă a dinților. Primul raport de caz de decolorare a dinților prezent la copii a avut loc în 1956, după care au urmat mulți alții.
Ca urmare, tetraciclina nu se utilizează în timpul celui de-al doilea și al treilea trimestru de sarcină sau la copiii cu vârsta de până la 8 ani. Tetraciclina nu este singurul antibiotic care afectează dinții. Alți derivați ai antibioticului, cum ar fi doxiciclina și minociclina, pot provoca un efect secundar similar asupra dinților.
Colorarea dinților are loc atunci când tetraciclina se leagă de calciul necesar pentru dezvoltarea dinților. Acest lucru se întâmplă în timpul procesului de mineralizare și calcifiere, rezultând pete intrinseci ale dinților – ceea ce înseamnă că petele se dezvoltă sub suprafața dintelui. Acest mecanism este diferit de petele apărute în urma consumului de alimente sau băuturi, care se formează pe suprafața dintelui.
Când sunt expuși tetraciclinei, dinții nou erupți ai unui copil apar galben fluorescent. Totuși, expunerea la lumina soarelui provoacă o schimbare a culorii, iar dinții devin maronii sau cenușii în timp.
Deoarece lumina soarelui afectează culoarea finală a dinților, nu este neobișnuit să existe o modificare mai accentuată la dinții frontali. Molarii pot fi și ei afectați, dar de obicei nu sunt la fel de semnificativ.
Nu fiecare copil are același grad de modificări a culorii dinților. Gradul de colorare depinde de:
- durata tratamentului
- doza administrată
- stadiul dezvoltării dinților în momentul expunerii
Un copil expus la antibiotic pentru o perioadă mai lungă de timp și la o doză mai mare, ar putea avea un grad mai mare de colorare a dinților.
Tetraciclina nu afectează doar culoarea dinților. Utilizarea antibioticului poate, de asemenea, slăbi smalțul dinților, expunând dinții la riscul de apariție a cariilor.
Albirea petelor apărute de la tetraciclină este posibilă, dar totul depinde de culoarea inițială și de consistența smalțului. Nu vor albi neapărat dinții, ci doar va crește luminozitatea acestora. Dinții vor ajunge la un punct final sau platou de albire, care este determinat de compoziția dinților și nu de produsul sau tehnica de albire.
Albirea este cea mai eficientă la primul și al doilea grad de decolorare. Decolorările în nuanțe de gri sunt cele mai dificil de albit, în timp ce petele maro și galbene sunt mai receptive.
Dacă colorarea dinților este prea severă și albirea nu este viabilă, sunt disponibile și alte opțiuni de tratament. Deoarece este comună la dinții anteriori, estetica este foarte importantă.
Restaurările precum fațetele, coroanele și obturațiile din compozit pentru a acoperi petele sunt un tratament mai obișnuit. De asemenea, se poate utiliza și albirea internă, însă pentru aceasta este nevoie de un tratament endodontic, de accea nu este recomandată în mod uzual.
În ultima vreme, aceste modificări induse de tetraciclină sunt mai rare, deoarece se cunosc efectele adverse ale acesteia și se limitează administrarea ei, doar atunci când este imperios necesar.
[ad_2]
Source link
